De ce filme?

Probabil ca daca nu erau filmele as fi cheltuit multi bani pe terapie… deci as fi fost un specalist in alegerea psihoterapeutilor si n-as fi stiut ncioadata ce inseamna feminitatea lui Nicole Kidman. Dupe cum va dati seama… e mai bine cu filmele!
Cinematograful, in special, mi-a folosit ca mod de a ma deconeca de viata cotidiana. Am speculat la maxim latura de entertainment pe care o are indutria de film. Imi plac salile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanti si starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecator legat de sala goala de la cinematograf, exista un famec inefabil al aseptarii dinaintea inceperii filmului. Parca totul este suspendat, pana si timpul real, timpul de-afara se opreste… si brusc se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau in montagne russe, altii fac bungee jumping, skydiving, iar eu ma duc la film. O sa radeti, dar pentru mine e la fel.
Si ca sa nu ma opresc aici, daca am sana sa nimeresc o echipa de realizatori pasionati si cu har, o sa ies de la film ras, plans si emotional.
Cinematograul mi-a reads nevoia de a citi beletristica. Poate e bine, poate e rau, sunt doar sincer cu voi.
Relatia mea cu aceasta industrie are toate caracteristicile unei relatii normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost pacalit, mintit si mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost si foarte multumit, inspirat de nenumarate ori, fermecat si mi s-a intretinut speranta de iubire. Una peste alta, asta e mai important decat toate celalalte.
V-ati prins, e un castig! Sa mergi la film, pentru mine, a fost si este o afacere profitabila!...
Si acum sa va zic cine-mi place si ce-mi place? S-o credeti voi! Nici macar n-am loc. Plus ca, asta sa va spun cine-mi place, e un cliseu. In definitiv, ce imi place mie, va place si voua, mai mult ca sigur!
Sfat: nu va opriti din a merge la cinematograf! Sigur o sa ne intalnim.

TABU, Noiembrie 2008