De ce design?

Tocmai am avut aceasta discutie ca tema in fun club-ul Adrian Oianu. Cristi Cribasan, bunul meu prieten a reusit sa traseze schema exacta legata de definitia design-ului. In cateva cuvine, in design, se porneste de la preocuparea pentru utilitate, dupa care, in functie de talentul fiecaruia, se incearca un finisaj cu valoare estetica. Un obiect fara utiliate poate fi un obiect de arta, dar nu un obiect de design. Gata cu teoria, hai sa trecem la o dicutie mai usoara.
Frumusetea invinge intotdeauna! Frumosul domina utilul si avem numeroase exemple in viata de zi cu zi. Rapid, m-as gandi la stilettos, acum intelegi ce vreau sa spun! Deci, designul lipsit de latura estetica este filozofie, e poetic, conceptual, superb… Acum, sa nu ma inelegeti gresit, nu poate sa existe design fara o preocupare catre utilitate, insa daca vreau sa vand, sa devin celebru, minimalzez utilitatea si ma preocup de blink-blink. Asta nu este de admirat, dar ne duce in vacante in Bahamas.
Asadar, asta e calea usoara, calea grea (de care eu sunt atrasa ca fluturele de bec) este urmatoare: oare nu este posibil sa balansam in design utilitatea cu forma estetica intr-un asa echilibru incat aproape sa atingem armonia? Si uite asa din fluture, m-am transformat intr-un magar impovarat care nu vede capatul drumului, inca…
Atata timp cat exista aceasta preocupare, orice altceva in design este permis. Oricum, ceva nou trebuie adus in design intotdeauna. Aceasta latura inovatoare este sarea si piperul din design. In concluzie, ne jucam cu trei cuvinte: utilitate, estetic si inovatie.
Asa ca, un designer vestimentar ca mine, trebuie sa fie preocupat ca rochia sa “iti vina”, sa te flateze prin forma si detalii si, daca se poate, sa fie prima oara cand ai vazut asa ceva. Sa nu va fie frica de rochii pe care le vedeti pentru prima oara. Acolo s-ar putea sa gasiti designul ascuns.
De aceea design vestimentar! De aceea hainele pe care le purtati sunt mai interesante si mai apreciate cand sunt valoroase, din punct de vedere al desgnului.
Pana data viitoare, Oianu va ureaza Design Bun!

De ce dragoste?

Pentru ca intr-o tara in care caracterele oamenilor s-au diluat, principiile sunt vandute la taraba in piata pe un pumn de bani, reprezentantii partidelor alese sa guverneze intr-un an de criza nu isi pot opri ranjetul de bucuria ciolanului nici la televizor ca si cum or sa aiba cel mai usor mandat din viata lor, intr-o tara in care daca depasesti pe cineva cu masina dispare orice preocupare de ce i se intampla celuilalt din spatele tau, intr-o tara in care sa fi nesimtit este egal cu sa fi puternic, intr-o tara in care sa sari etape pe plan profesional este la fel de natural ca mersul biped, intr-o tara in care sa pretinzi ca esti mai mult decat esti este la fel de comun ca respiratia, intr-o tara in care ipocrizia a fost incoronata in locul diplomatiei, intr-o tara in care a face ce nu spune si a spune ce nu o sa facem nicioadata este in prime-time in fiecare seara, intr-o tara in care orice concurs profesional este o alta cale a organzatorilor de a manipula, intr-o tare in care speranta unei miscari populare spontane si sincere sta in revolta soferilor impotriva taxei de poluare, intr-o tara in care a face bine este atat de usor si a face rau este atat de naural, intr-o tara in care vorba “merge s’asa” poate fi linistit un vers din imnul national, intr-o tara in care iesirea pe la granita de la Nadlac inca iti da aceasi senzatie de lagar communist vs. occident, intr-o tare in care actele de mostenire sunt lucrari de diploma ale functionarilor publici, intr-o tara in care dupa 17 ani de abuz parlamentar, in continuare se voteaza acelasi lucru, intr-o tara in care majoritatea oamenilor inteligenti nu se mai pot uita la TV, intr-o tare in care e atat de frumoasa natural, turismul e lamentabil, ca sa nu zic penibil, intr-o tara in care nici nu merita deschis subiectul autostrazii, singurul sentiment care a mai ramas , de care ne mai putem agata este dragostea.