Cuvant inainte
Smt nevoia sa va fac sa cititi puncele mele de vedere legate despre cum inteleg eu barbatia. De ce? Pai, va spun eu de ce. Pentru ca sunt un tip arogant, egoentric, plin de mine si ma cred irezistibil. Oare asta ma face mai barbat? Oare asta inseamna barbatie? Sunt mai apreciat, mai iubit, mai popular? Habar n-am. Dar as putea dezvolta toata discutia intr-un articol, in mai multe episoade. Prmul episod incepe mai jos.
Articol despre barbatie
Episodul I
Hai sa vorbim despre arognta. Aroganta din mandrie, fratilor, e buna. Pastrati-o! Asta motiveaza, construieste caractere, slefuieste personalitati. E barbateasca!
Aroganta din trufie, asta e naspa. Vine din nesiguranta, din lipsa de incredere in tine si de lispa curajului. Ei, unde-i barbatia aici?
Aroganta din prostie pe care o recomand pentru ca… stiti ceva? Nu poate nimeni sa ma banuiasca ca inteleg ceva. Si ma iarta ca sunt arogant. Prostia asta naste frica, deci atiudinea aroganta si astfel mi se da impresia ca sunt protejat . iar asta are legaturi cu barbatia ca oamenii politici cu politica, in Romania.
Acum am vrea sa vorbim de femei si de efectul arogantei noastre asupra lor. Dar n-o sa se intample. Da, da, n-o sa se intample pentru ca eu de cand ma stiu barbat m-am luptat cu propria aroganta. Nu apreciez femeia asupra careia aroganta mea are efect . (Decat in primele zece minute ☺)
Si-acum hai sa luam egocentrismul. Primul egocentrism, ala care vine din educatia din familie… aici e vorba despre “mami”. Egoismul parintesc este probabil cel mai toxic ingredient al barbatiei noastre. Stiti la ce ma refer, nu mai intru in amanunte.
Egocentrismul din ambitie, in schimb, care este controlat si bine focusat in directia dorita are foarte multe beneficii asupra carierei profesionale. Dar aici mai trebuie sa existe caracter si viziune, sa nu mai vorbim despre curaj.
Acum sa vorbim despre “plin de mine” si irezistibil. Aici chiar ca mi-am luat-o! Chestia asta m-a oprit din a asculta si a-mi insusi parerile altora. M-a facut sa fac multe greseli si sa ma sperii de ele. Foarte nebarbatesc, n-ati spune?! Sa te crezi irezistibil este de-a dreptul o pacoste si creeaza asteptari care, daca prntr-o coincidenta, sunt confirmate, confuzeaza si mai rau.
Acum serios, ce consider eu barbatie. In primul rand, sa spui ce gandesti, sa iti asumi responsabilitati, sa asculti atent, sa fi galant, sa lasi de la tine, sa placi copiii, sa fii onest, sa faci ce-ti place, sa cauti sa faci asta cat mai bine, sa fi preocupat de performanta, sa ai vise si sa ti le urmaresti, sa incerci toata viata sa iubesti si sa arati asta prin actiunile tale, sa fi cat se poate de cinstit si sa te opui nedreptatilor de orice fel, iar in inchiere,… sa nu uiti sa faci bine si sa ajuti. Asta e barbatesc!
Hai sa pornim de aici cu articolele. Vorbim luna viitoare.
Max, numarul 2
marți, 21 aprilie 2009
miercuri, 25 martie 2009
De ce design?
Tocmai am avut aceasta discutie ca tema in fun club-ul Adrian Oianu. Cristi Cribasan, bunul meu prieten a reusit sa traseze schema exacta legata de definitia design-ului. In cateva cuvine, in design, se porneste de la preocuparea pentru utilitate, dupa care, in functie de talentul fiecaruia, se incearca un finisaj cu valoare estetica. Un obiect fara utiliate poate fi un obiect de arta, dar nu un obiect de design. Gata cu teoria, hai sa trecem la o dicutie mai usoara.
Frumusetea invinge intotdeauna! Frumosul domina utilul si avem numeroase exemple in viata de zi cu zi. Rapid, m-as gandi la stilettos, acum intelegi ce vreau sa spun! Deci, designul lipsit de latura estetica este filozofie, e poetic, conceptual, superb… Acum, sa nu ma inelegeti gresit, nu poate sa existe design fara o preocupare catre utilitate, insa daca vreau sa vand, sa devin celebru, minimalzez utilitatea si ma preocup de blink-blink. Asta nu este de admirat, dar ne duce in vacante in Bahamas.
Asadar, asta e calea usoara, calea grea (de care eu sunt atrasa ca fluturele de bec) este urmatoare: oare nu este posibil sa balansam in design utilitatea cu forma estetica intr-un asa echilibru incat aproape sa atingem armonia? Si uite asa din fluture, m-am transformat intr-un magar impovarat care nu vede capatul drumului, inca…
Atata timp cat exista aceasta preocupare, orice altceva in design este permis. Oricum, ceva nou trebuie adus in design intotdeauna. Aceasta latura inovatoare este sarea si piperul din design. In concluzie, ne jucam cu trei cuvinte: utilitate, estetic si inovatie.
Asa ca, un designer vestimentar ca mine, trebuie sa fie preocupat ca rochia sa “iti vina”, sa te flateze prin forma si detalii si, daca se poate, sa fie prima oara cand ai vazut asa ceva. Sa nu va fie frica de rochii pe care le vedeti pentru prima oara. Acolo s-ar putea sa gasiti designul ascuns.
De aceea design vestimentar! De aceea hainele pe care le purtati sunt mai interesante si mai apreciate cand sunt valoroase, din punct de vedere al desgnului.
Pana data viitoare, Oianu va ureaza Design Bun!
Frumusetea invinge intotdeauna! Frumosul domina utilul si avem numeroase exemple in viata de zi cu zi. Rapid, m-as gandi la stilettos, acum intelegi ce vreau sa spun! Deci, designul lipsit de latura estetica este filozofie, e poetic, conceptual, superb… Acum, sa nu ma inelegeti gresit, nu poate sa existe design fara o preocupare catre utilitate, insa daca vreau sa vand, sa devin celebru, minimalzez utilitatea si ma preocup de blink-blink. Asta nu este de admirat, dar ne duce in vacante in Bahamas.
Asadar, asta e calea usoara, calea grea (de care eu sunt atrasa ca fluturele de bec) este urmatoare: oare nu este posibil sa balansam in design utilitatea cu forma estetica intr-un asa echilibru incat aproape sa atingem armonia? Si uite asa din fluture, m-am transformat intr-un magar impovarat care nu vede capatul drumului, inca…
Atata timp cat exista aceasta preocupare, orice altceva in design este permis. Oricum, ceva nou trebuie adus in design intotdeauna. Aceasta latura inovatoare este sarea si piperul din design. In concluzie, ne jucam cu trei cuvinte: utilitate, estetic si inovatie.
Asa ca, un designer vestimentar ca mine, trebuie sa fie preocupat ca rochia sa “iti vina”, sa te flateze prin forma si detalii si, daca se poate, sa fie prima oara cand ai vazut asa ceva. Sa nu va fie frica de rochii pe care le vedeti pentru prima oara. Acolo s-ar putea sa gasiti designul ascuns.
De aceea design vestimentar! De aceea hainele pe care le purtati sunt mai interesante si mai apreciate cand sunt valoroase, din punct de vedere al desgnului.
Pana data viitoare, Oianu va ureaza Design Bun!
luni, 2 martie 2009
De ce dragoste?
Pentru ca intr-o tara in care caracterele oamenilor s-au diluat, principiile sunt vandute la taraba in piata pe un pumn de bani, reprezentantii partidelor alese sa guverneze intr-un an de criza nu isi pot opri ranjetul de bucuria ciolanului nici la televizor ca si cum or sa aiba cel mai usor mandat din viata lor, intr-o tara in care daca depasesti pe cineva cu masina dispare orice preocupare de ce i se intampla celuilalt din spatele tau, intr-o tara in care sa fi nesimtit este egal cu sa fi puternic, intr-o tara in care sa sari etape pe plan profesional este la fel de natural ca mersul biped, intr-o tara in care sa pretinzi ca esti mai mult decat esti este la fel de comun ca respiratia, intr-o tara in care ipocrizia a fost incoronata in locul diplomatiei, intr-o tara in care a face ce nu spune si a spune ce nu o sa facem nicioadata este in prime-time in fiecare seara, intr-o tara in care orice concurs profesional este o alta cale a organzatorilor de a manipula, intr-o tare in care speranta unei miscari populare spontane si sincere sta in revolta soferilor impotriva taxei de poluare, intr-o tara in care a face bine este atat de usor si a face rau este atat de naural, intr-o tara in care vorba “merge s’asa” poate fi linistit un vers din imnul national, intr-o tara in care iesirea pe la granita de la Nadlac inca iti da aceasi senzatie de lagar communist vs. occident, intr-o tare in care actele de mostenire sunt lucrari de diploma ale functionarilor publici, intr-o tara in care dupa 17 ani de abuz parlamentar, in continuare se voteaza acelasi lucru, intr-o tara in care majoritatea oamenilor inteligenti nu se mai pot uita la TV, intr-o tare in care e atat de frumoasa natural, turismul e lamentabil, ca sa nu zic penibil, intr-o tara in care nici nu merita deschis subiectul autostrazii, singurul sentiment care a mai ramas , de care ne mai putem agata este dragostea.
joi, 29 ianuarie 2009
Teoria oafei!
Probabil ca va intrebati la ce ma refer… ma refer la acel tip de femeie care poate fi carecterizata intr-un singu cuvant: “OAFA”!
O sa va scriu despre oafele din viata noastra. Tocmai am cunoscut una. Dat-mi voie sa va explic termenul: definitia din dictionarurban.ro este “Scârbă, scorpie, fiţoasă încrezută şi cu IQ negativ care se poartă oribil cu toată lumea şi trăieşte pentru a bârfi”, deci vorbim despre aceasta femeie care face fite peste statutul ei provincial, care chiar daca nu stie, “vorbeste” in cunostinta de cauza, este scorpie cu toata lumea din obsesia de a nu fi luata drept toanta si, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, i se si pare ca “tot ce zboara, se mananca”…
Work in progress…
O sa va scriu despre oafele din viata noastra. Tocmai am cunoscut una. Dat-mi voie sa va explic termenul: definitia din dictionarurban.ro este “Scârbă, scorpie, fiţoasă încrezută şi cu IQ negativ care se poartă oribil cu toată lumea şi trăieşte pentru a bârfi”, deci vorbim despre aceasta femeie care face fite peste statutul ei provincial, care chiar daca nu stie, “vorbeste” in cunostinta de cauza, este scorpie cu toata lumea din obsesia de a nu fi luata drept toanta si, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, i se si pare ca “tot ce zboara, se mananca”…
Work in progress…
marți, 27 ianuarie 2009
Bugetul la vot... hahahaha!
Ce gluma!
Nu imi vine sa cred ca ar putea exista personaje care reprezantand, chiar si fictiv, interesele unei tari si-ar putea permite sa fie transparenti in declaratii. Ar fi de-a dreptul plictisitor...
Cum sa nu ne prindem ca s-ar pregati o mare japca, daca ni s-ar comunica fapul ca banii europeni sunt greu de obtinut? Si ca mai usor si mai repede, s-ar putea aloca, de exemplu 20% din bugetul national pentru investitiile in infrastructura. Mi-ar fi foarte, foarte greu sa nu cred in teoria care spune ca nu se construiesc autostrazi pntru ca banii europenii nu se pot fura.
Deci, ar fi sezon deschis la furat din banii din bugetul nationali! Nu ar fi normal ca intr-o tara in care se confrunta cu o criza economica sa se faca tot posibilul in a se atrage fonduri din afara tarii pentru infrasructura, iar bugetul national sa fie folosit pentru a se putea trece peste respectiva criza?...
In inchiere, imi permit sa fiu vizionar: acea tara nu va avea tara nici in urmatorii 4 ani. Maxim, bugetul furat!
Salutari, pe maine!
luni, 26 ianuarie 2009
De ce filme?
Probabil ca daca nu erau filmele as fi cheltuit multi bani pe terapie… deci as fi fost un specalist in alegerea psihoterapeutilor si n-as fi stiut ncioadata ce inseamna feminitatea lui Nicole Kidman. Dupe cum va dati seama… e mai bine cu filmele!
Cinematograful, in special, mi-a folosit ca mod de a ma deconeca de viata cotidiana. Am speculat la maxim latura de entertainment pe care o are indutria de film. Imi plac salile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanti si starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecator legat de sala goala de la cinematograf, exista un famec inefabil al aseptarii dinaintea inceperii filmului. Parca totul este suspendat, pana si timpul real, timpul de-afara se opreste… si brusc se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau in montagne russe, altii fac bungee jumping, skydiving, iar eu ma duc la film. O sa radeti, dar pentru mine e la fel.
Si ca sa nu ma opresc aici, daca am sana sa nimeresc o echipa de realizatori pasionati si cu har, o sa ies de la film ras, plans si emotional.
Cinematograul mi-a reads nevoia de a citi beletristica. Poate e bine, poate e rau, sunt doar sincer cu voi.
Relatia mea cu aceasta industrie are toate caracteristicile unei relatii normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost pacalit, mintit si mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost si foarte multumit, inspirat de nenumarate ori, fermecat si mi s-a intretinut speranta de iubire. Una peste alta, asta e mai important decat toate celalalte.
V-ati prins, e un castig! Sa mergi la film, pentru mine, a fost si este o afacere profitabila!...
Si acum sa va zic cine-mi place si ce-mi place? S-o credeti voi! Nici macar n-am loc. Plus ca, asta sa va spun cine-mi place, e un cliseu. In definitiv, ce imi place mie, va place si voua, mai mult ca sigur!
Sfat: nu va opriti din a merge la cinematograf! Sigur o sa ne intalnim.
TABU, Noiembrie 2008
Cinematograful, in special, mi-a folosit ca mod de a ma deconeca de viata cotidiana. Am speculat la maxim latura de entertainment pe care o are indutria de film. Imi plac salile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanti si starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecator legat de sala goala de la cinematograf, exista un famec inefabil al aseptarii dinaintea inceperii filmului. Parca totul este suspendat, pana si timpul real, timpul de-afara se opreste… si brusc se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau in montagne russe, altii fac bungee jumping, skydiving, iar eu ma duc la film. O sa radeti, dar pentru mine e la fel.
Si ca sa nu ma opresc aici, daca am sana sa nimeresc o echipa de realizatori pasionati si cu har, o sa ies de la film ras, plans si emotional.
Cinematograul mi-a reads nevoia de a citi beletristica. Poate e bine, poate e rau, sunt doar sincer cu voi.
Relatia mea cu aceasta industrie are toate caracteristicile unei relatii normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost pacalit, mintit si mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost si foarte multumit, inspirat de nenumarate ori, fermecat si mi s-a intretinut speranta de iubire. Una peste alta, asta e mai important decat toate celalalte.
V-ati prins, e un castig! Sa mergi la film, pentru mine, a fost si este o afacere profitabila!...
Si acum sa va zic cine-mi place si ce-mi place? S-o credeti voi! Nici macar n-am loc. Plus ca, asta sa va spun cine-mi place, e un cliseu. In definitiv, ce imi place mie, va place si voua, mai mult ca sigur!
Sfat: nu va opriti din a merge la cinematograf! Sigur o sa ne intalnim.
TABU, Noiembrie 2008
duminică, 25 ianuarie 2009
De ce caritate?
Tineti-va bine: ce va spun acum s-ar puea sa va deranjeze. Trebuie sa fi egocentric ca sa participi la actiuni caritabile. Beneficiile pe care poti sa le ai tu personal sunt incomensurabil mai mari decat binele pe care il faci, efectiv.
Fetelor, sa va explic! Aici nu vorbesc deloc, chiar deloc de beneficiile de imagine pe care poti sa le primesti. Cine poate sa fie atat de prost incat sa creada ca ar putea sa-si construiasca o imagine doar mimand un spirit caritabil… ii plang de mila! Faptele bune, dar false, nesincere si ipocrite miros de la distanta a “papadie”… stiti voi ce vreau sa spun!
La ce ma refer eu, are legatura cu beneficiile personale pe care le poti avea implicandu-te intr-o actiune caritabila.
Deci… beneficiile: o zi petrecuta intre copii, tineri sau oamenii cu orice fel de handicap, mental sau fizic te face sa te simti cel mai norocos si pe nedrept favorizat om, caruia, pe limba noastra, i-a pus Dumnezeu mana in cap. Iti spun eu ca ai sa simti asta din prima clipa in care intri in contact cu acesti oameni.
Alt beneficiu este “reality check”, adica a fi adus cu picioarele pe pamant. Brusc realizezi ca viata ta, oricare ar fi ea nu-i chiar atat de… cum crezi tu ca e. Ci mult mai buna! Si deodata esti patruns de un fior pe care ai putea sa il numesti fericire, exaltare, implinire etc. care nici macar nu stii de unde vine! Iti spun eu de unde vine. Vine din faptul ca realizezi asa brusc cat de normal, deci norocos esti.
Nu mai punem la socoteala beneficiul de a te simti un om bun. Care e un mare egoism si pe care toti il avem in noi. Daca ai norocul, cum am eu, sa fi implicat intr-un evenment Special Olympics si sa participi la o competitie sportiva impreuna cu membrii organizatiei, din nou nu mai trebuie sa te duci la terapeut. Primesti “pe gratis” bucurie sincera, spirit de echipa in toata puritatea lui, exaltare plina de inocenta si entuziasm contagios.
Acum va dati seama ca vorbesc din experienta mea personala, toate acestea omparate cu ptinele bine pe care il putem face, sunt beneficii directe si pragmatice pe care le primim noi. Daca voi gasiti ceva nobil in asta, ziceti-mi si mie.
TABU, Decembrie 2008
Fetelor, sa va explic! Aici nu vorbesc deloc, chiar deloc de beneficiile de imagine pe care poti sa le primesti. Cine poate sa fie atat de prost incat sa creada ca ar putea sa-si construiasca o imagine doar mimand un spirit caritabil… ii plang de mila! Faptele bune, dar false, nesincere si ipocrite miros de la distanta a “papadie”… stiti voi ce vreau sa spun!
La ce ma refer eu, are legatura cu beneficiile personale pe care le poti avea implicandu-te intr-o actiune caritabila.
Deci… beneficiile: o zi petrecuta intre copii, tineri sau oamenii cu orice fel de handicap, mental sau fizic te face sa te simti cel mai norocos si pe nedrept favorizat om, caruia, pe limba noastra, i-a pus Dumnezeu mana in cap. Iti spun eu ca ai sa simti asta din prima clipa in care intri in contact cu acesti oameni.
Alt beneficiu este “reality check”, adica a fi adus cu picioarele pe pamant. Brusc realizezi ca viata ta, oricare ar fi ea nu-i chiar atat de… cum crezi tu ca e. Ci mult mai buna! Si deodata esti patruns de un fior pe care ai putea sa il numesti fericire, exaltare, implinire etc. care nici macar nu stii de unde vine! Iti spun eu de unde vine. Vine din faptul ca realizezi asa brusc cat de normal, deci norocos esti.
Nu mai punem la socoteala beneficiul de a te simti un om bun. Care e un mare egoism si pe care toti il avem in noi. Daca ai norocul, cum am eu, sa fi implicat intr-un evenment Special Olympics si sa participi la o competitie sportiva impreuna cu membrii organizatiei, din nou nu mai trebuie sa te duci la terapeut. Primesti “pe gratis” bucurie sincera, spirit de echipa in toata puritatea lui, exaltare plina de inocenta si entuziasm contagios.
Acum va dati seama ca vorbesc din experienta mea personala, toate acestea omparate cu ptinele bine pe care il putem face, sunt beneficii directe si pragmatice pe care le primim noi. Daca voi gasiti ceva nobil in asta, ziceti-mi si mie.
TABU, Decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)