Probabil ca va intrebati la ce ma refer… ma refer la acel tip de femeie care poate fi carecterizata intr-un singu cuvant: “OAFA”!
O sa va scriu despre oafele din viata noastra. Tocmai am cunoscut una. Dat-mi voie sa va explic termenul: definitia din dictionarurban.ro este “Scârbă, scorpie, fiţoasă încrezută şi cu IQ negativ care se poartă oribil cu toată lumea şi trăieşte pentru a bârfi”, deci vorbim despre aceasta femeie care face fite peste statutul ei provincial, care chiar daca nu stie, “vorbeste” in cunostinta de cauza, este scorpie cu toata lumea din obsesia de a nu fi luata drept toanta si, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, i se si pare ca “tot ce zboara, se mananca”…
Work in progress…
joi, 29 ianuarie 2009
marți, 27 ianuarie 2009
Bugetul la vot... hahahaha!
Ce gluma!
Nu imi vine sa cred ca ar putea exista personaje care reprezantand, chiar si fictiv, interesele unei tari si-ar putea permite sa fie transparenti in declaratii. Ar fi de-a dreptul plictisitor...
Cum sa nu ne prindem ca s-ar pregati o mare japca, daca ni s-ar comunica fapul ca banii europeni sunt greu de obtinut? Si ca mai usor si mai repede, s-ar putea aloca, de exemplu 20% din bugetul national pentru investitiile in infrastructura. Mi-ar fi foarte, foarte greu sa nu cred in teoria care spune ca nu se construiesc autostrazi pntru ca banii europenii nu se pot fura.
Deci, ar fi sezon deschis la furat din banii din bugetul nationali! Nu ar fi normal ca intr-o tara in care se confrunta cu o criza economica sa se faca tot posibilul in a se atrage fonduri din afara tarii pentru infrasructura, iar bugetul national sa fie folosit pentru a se putea trece peste respectiva criza?...
In inchiere, imi permit sa fiu vizionar: acea tara nu va avea tara nici in urmatorii 4 ani. Maxim, bugetul furat!
Salutari, pe maine!
luni, 26 ianuarie 2009
De ce filme?
Probabil ca daca nu erau filmele as fi cheltuit multi bani pe terapie… deci as fi fost un specalist in alegerea psihoterapeutilor si n-as fi stiut ncioadata ce inseamna feminitatea lui Nicole Kidman. Dupe cum va dati seama… e mai bine cu filmele!
Cinematograful, in special, mi-a folosit ca mod de a ma deconeca de viata cotidiana. Am speculat la maxim latura de entertainment pe care o are indutria de film. Imi plac salile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanti si starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecator legat de sala goala de la cinematograf, exista un famec inefabil al aseptarii dinaintea inceperii filmului. Parca totul este suspendat, pana si timpul real, timpul de-afara se opreste… si brusc se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau in montagne russe, altii fac bungee jumping, skydiving, iar eu ma duc la film. O sa radeti, dar pentru mine e la fel.
Si ca sa nu ma opresc aici, daca am sana sa nimeresc o echipa de realizatori pasionati si cu har, o sa ies de la film ras, plans si emotional.
Cinematograul mi-a reads nevoia de a citi beletristica. Poate e bine, poate e rau, sunt doar sincer cu voi.
Relatia mea cu aceasta industrie are toate caracteristicile unei relatii normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost pacalit, mintit si mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost si foarte multumit, inspirat de nenumarate ori, fermecat si mi s-a intretinut speranta de iubire. Una peste alta, asta e mai important decat toate celalalte.
V-ati prins, e un castig! Sa mergi la film, pentru mine, a fost si este o afacere profitabila!...
Si acum sa va zic cine-mi place si ce-mi place? S-o credeti voi! Nici macar n-am loc. Plus ca, asta sa va spun cine-mi place, e un cliseu. In definitiv, ce imi place mie, va place si voua, mai mult ca sigur!
Sfat: nu va opriti din a merge la cinematograf! Sigur o sa ne intalnim.
TABU, Noiembrie 2008
Cinematograful, in special, mi-a folosit ca mod de a ma deconeca de viata cotidiana. Am speculat la maxim latura de entertainment pe care o are indutria de film. Imi plac salile goale, filmele nepopulare, regizorii debutanti si starurile din proiectele independente.
Este ceva fermecator legat de sala goala de la cinematograf, exista un famec inefabil al aseptarii dinaintea inceperii filmului. Parca totul este suspendat, pana si timpul real, timpul de-afara se opreste… si brusc se pierde contactul cu realitatea! Unii se dau in montagne russe, altii fac bungee jumping, skydiving, iar eu ma duc la film. O sa radeti, dar pentru mine e la fel.
Si ca sa nu ma opresc aici, daca am sana sa nimeresc o echipa de realizatori pasionati si cu har, o sa ies de la film ras, plans si emotional.
Cinematograul mi-a reads nevoia de a citi beletristica. Poate e bine, poate e rau, sunt doar sincer cu voi.
Relatia mea cu aceasta industrie are toate caracteristicile unei relatii normale: am fost abuzat, am abuzat, am fost fericit, m-am enervat, am fost pacalit, mintit si mi s-au luat banii degeaba de mai multe ori, dar am fost si foarte multumit, inspirat de nenumarate ori, fermecat si mi s-a intretinut speranta de iubire. Una peste alta, asta e mai important decat toate celalalte.
V-ati prins, e un castig! Sa mergi la film, pentru mine, a fost si este o afacere profitabila!...
Si acum sa va zic cine-mi place si ce-mi place? S-o credeti voi! Nici macar n-am loc. Plus ca, asta sa va spun cine-mi place, e un cliseu. In definitiv, ce imi place mie, va place si voua, mai mult ca sigur!
Sfat: nu va opriti din a merge la cinematograf! Sigur o sa ne intalnim.
TABU, Noiembrie 2008
duminică, 25 ianuarie 2009
De ce caritate?
Tineti-va bine: ce va spun acum s-ar puea sa va deranjeze. Trebuie sa fi egocentric ca sa participi la actiuni caritabile. Beneficiile pe care poti sa le ai tu personal sunt incomensurabil mai mari decat binele pe care il faci, efectiv.
Fetelor, sa va explic! Aici nu vorbesc deloc, chiar deloc de beneficiile de imagine pe care poti sa le primesti. Cine poate sa fie atat de prost incat sa creada ca ar putea sa-si construiasca o imagine doar mimand un spirit caritabil… ii plang de mila! Faptele bune, dar false, nesincere si ipocrite miros de la distanta a “papadie”… stiti voi ce vreau sa spun!
La ce ma refer eu, are legatura cu beneficiile personale pe care le poti avea implicandu-te intr-o actiune caritabila.
Deci… beneficiile: o zi petrecuta intre copii, tineri sau oamenii cu orice fel de handicap, mental sau fizic te face sa te simti cel mai norocos si pe nedrept favorizat om, caruia, pe limba noastra, i-a pus Dumnezeu mana in cap. Iti spun eu ca ai sa simti asta din prima clipa in care intri in contact cu acesti oameni.
Alt beneficiu este “reality check”, adica a fi adus cu picioarele pe pamant. Brusc realizezi ca viata ta, oricare ar fi ea nu-i chiar atat de… cum crezi tu ca e. Ci mult mai buna! Si deodata esti patruns de un fior pe care ai putea sa il numesti fericire, exaltare, implinire etc. care nici macar nu stii de unde vine! Iti spun eu de unde vine. Vine din faptul ca realizezi asa brusc cat de normal, deci norocos esti.
Nu mai punem la socoteala beneficiul de a te simti un om bun. Care e un mare egoism si pe care toti il avem in noi. Daca ai norocul, cum am eu, sa fi implicat intr-un evenment Special Olympics si sa participi la o competitie sportiva impreuna cu membrii organizatiei, din nou nu mai trebuie sa te duci la terapeut. Primesti “pe gratis” bucurie sincera, spirit de echipa in toata puritatea lui, exaltare plina de inocenta si entuziasm contagios.
Acum va dati seama ca vorbesc din experienta mea personala, toate acestea omparate cu ptinele bine pe care il putem face, sunt beneficii directe si pragmatice pe care le primim noi. Daca voi gasiti ceva nobil in asta, ziceti-mi si mie.
TABU, Decembrie 2008
Fetelor, sa va explic! Aici nu vorbesc deloc, chiar deloc de beneficiile de imagine pe care poti sa le primesti. Cine poate sa fie atat de prost incat sa creada ca ar putea sa-si construiasca o imagine doar mimand un spirit caritabil… ii plang de mila! Faptele bune, dar false, nesincere si ipocrite miros de la distanta a “papadie”… stiti voi ce vreau sa spun!
La ce ma refer eu, are legatura cu beneficiile personale pe care le poti avea implicandu-te intr-o actiune caritabila.
Deci… beneficiile: o zi petrecuta intre copii, tineri sau oamenii cu orice fel de handicap, mental sau fizic te face sa te simti cel mai norocos si pe nedrept favorizat om, caruia, pe limba noastra, i-a pus Dumnezeu mana in cap. Iti spun eu ca ai sa simti asta din prima clipa in care intri in contact cu acesti oameni.
Alt beneficiu este “reality check”, adica a fi adus cu picioarele pe pamant. Brusc realizezi ca viata ta, oricare ar fi ea nu-i chiar atat de… cum crezi tu ca e. Ci mult mai buna! Si deodata esti patruns de un fior pe care ai putea sa il numesti fericire, exaltare, implinire etc. care nici macar nu stii de unde vine! Iti spun eu de unde vine. Vine din faptul ca realizezi asa brusc cat de normal, deci norocos esti.
Nu mai punem la socoteala beneficiul de a te simti un om bun. Care e un mare egoism si pe care toti il avem in noi. Daca ai norocul, cum am eu, sa fi implicat intr-un evenment Special Olympics si sa participi la o competitie sportiva impreuna cu membrii organizatiei, din nou nu mai trebuie sa te duci la terapeut. Primesti “pe gratis” bucurie sincera, spirit de echipa in toata puritatea lui, exaltare plina de inocenta si entuziasm contagios.
Acum va dati seama ca vorbesc din experienta mea personala, toate acestea omparate cu ptinele bine pe care il putem face, sunt beneficii directe si pragmatice pe care le primim noi. Daca voi gasiti ceva nobil in asta, ziceti-mi si mie.
TABU, Decembrie 2008
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
De ce rochii?
Cea mai frecventa intrebare. Pentru ca sint incapatinat… Vreau cu tot dinadinsul sa te fac sa observi feminitatea in cea mai curata forma a sa… rochia.
Ok! Deci hai sa vorbim de feminitate un pic. Nuuuuu, nu in termini pe care ii auzim toata ziua. As vrea sa iti vorbesc despre feminitatea care ma “face” pe mine. Aaaaasta e interesanta! Asta ma atrage si pentru asta fac rochii. Te-am prins? Esti atenta?
Fi atenta, fi atenta: trebuie sa fii vulnerabila. Cel putin sa pari vulnerabila, sa ai atit de multa confidenta incit sa nu-ti fie teama sa fi fragila, sensibila si ostentativ Asexi! Nonsexi, nesexi… Stii la ce fel de sexi ma refer, nu? Sexy TV. Asta este feminitatea in care cred eu. Este ceea ce noi, barbatii nu putem avea. N-ai nevoie sa fi remarcata din primul moment, n-ai nevoie sa “sari in ochi”, n-ai nevoie sa “prinzi” la publicul larg. Intelegi ca ceea ce ai tu e unic, du-te pe asta. Iar rochia o dau eu. Do we have a deal?
Hai acum sa vorbim despre rochia asta. Nu este mulata, nu este “sclipicioasa”, nu are un decoleu “curajos”, nu are tot spatele gol, nu e transparenta neglije, nu e furou, nu e corset, e rochie! E armonios propotionata pe tine, e matase, sublinieaza formele… narativ. Recunosc, se si muleaza, dar pe personalitate. Si atit!
Nu vei fi observata din prima, dar te asigur ca vei sfarsi centrul atentiei. Discret, subtil si delicat imaginea ta, personalitatea ta se revela. Asta-i tot farmecul. Iar eu, personal la asta visez.
Femeia cu mentalitatea asta, sigur consuma design vesimentar autentic, la fel si design interior, la fel si arhitectura. Trebuie sa fi informata, sa te feresti de trenduri, daca ceva e prea popular, evita-l! si vintage cu masura.
Daca vrem design contemporan, aici trebuie sa stam!
TABU, Octombrie 2008
Ok! Deci hai sa vorbim de feminitate un pic. Nuuuuu, nu in termini pe care ii auzim toata ziua. As vrea sa iti vorbesc despre feminitatea care ma “face” pe mine. Aaaaasta e interesanta! Asta ma atrage si pentru asta fac rochii. Te-am prins? Esti atenta?
Fi atenta, fi atenta: trebuie sa fii vulnerabila. Cel putin sa pari vulnerabila, sa ai atit de multa confidenta incit sa nu-ti fie teama sa fi fragila, sensibila si ostentativ Asexi! Nonsexi, nesexi… Stii la ce fel de sexi ma refer, nu? Sexy TV. Asta este feminitatea in care cred eu. Este ceea ce noi, barbatii nu putem avea. N-ai nevoie sa fi remarcata din primul moment, n-ai nevoie sa “sari in ochi”, n-ai nevoie sa “prinzi” la publicul larg. Intelegi ca ceea ce ai tu e unic, du-te pe asta. Iar rochia o dau eu. Do we have a deal?
Hai acum sa vorbim despre rochia asta. Nu este mulata, nu este “sclipicioasa”, nu are un decoleu “curajos”, nu are tot spatele gol, nu e transparenta neglije, nu e furou, nu e corset, e rochie! E armonios propotionata pe tine, e matase, sublinieaza formele… narativ. Recunosc, se si muleaza, dar pe personalitate. Si atit!
Nu vei fi observata din prima, dar te asigur ca vei sfarsi centrul atentiei. Discret, subtil si delicat imaginea ta, personalitatea ta se revela. Asta-i tot farmecul. Iar eu, personal la asta visez.
Femeia cu mentalitatea asta, sigur consuma design vesimentar autentic, la fel si design interior, la fel si arhitectura. Trebuie sa fi informata, sa te feresti de trenduri, daca ceva e prea popular, evita-l! si vintage cu masura.
Daca vrem design contemporan, aici trebuie sa stam!
TABU, Octombrie 2008
vineri, 23 ianuarie 2009
Introducere
Sper ca acest blog sa devina locul in care pot sa scriu despre toate preocuparile mele. Aici, voi vorbi despre politica, cultura, educatie, design, arta si, in general, despre tot ce ma pasioneaza si merita impartasit. Aceasta, in sensul in care discutia are calitatea de a transmite ceva valoros si nu doar ceva legat de mine si irelevant, din punct de vedere al continutului, pentru ceilalti.
Sint emotionat si entuziasmat, legat de acest nou inceput... sper sa devina acea cale de comunicare pe care mi-o doresc si la care visez de foarte mult timp.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)